În loc de introducere

Acum mult timp, într-un Internet foarte, foarte îndepărtat…

Episodul VII

TREZIREA SOCIAL MEDIA

Era o vreme a tinereții, cu o atmosferă plină de ambiție și aproape lipsită de griji. Nu doar că piața Bitcoin nu se prăbușise încă, dar ea nici măcar nu exista. Toate sferele Internetului erau în floare, Web 2.0 era mai preaslăvit ca “internet-of-things”-ul de astăzi și antreprenorii online păreau să existe în număr mai mare decât al clienților lor. Web-ul era viitorul.

Inevitabil, m-am alăturat și eu cum am știut mulțimii din acel primitiv social media. Cum hi5 nu mă atrăgea sub nicio formă (pentru cine nu știe, hi5 era echivalentul Facebook prin 2007), încercarea mea de a mă integra în acea lume a fost reprezentată de un cont pe Twitter și un amărât de blog pe Blogger.

N-aș putea spune că atunci am devenit oficial blogger. La început am experimentat doar. Blogul era un fel de jurnal, cred că la un moment dat chiar l-am făcut privat și l-am folosit exact în scopul ăsta. Dar un lucru duce la altul: mi-am băgat nasul în diverse proiecte online, ba chiar am și inițiat câteva, rețeaua mea socială s-a extins și, ca o consecință naturală a acestor lucruri, m-am simțit nevoit să-mi consacru prezența online prin-un blog ceva mai bine pus la punct. Deși nu-mi mai amintesc precis, puțină cercetare pe Google îmi spune că asta se întâmpla pe la sfârșitul anului 2007.

După câțiva ani însă, viața m-a ghidat în altă direcție. Până în vara lui 2010 am încetat aproape complet contactul cu blogosfera românească. Spun aproape, pentru că au rămas doi-trei influenceri pe care i-am urmărit cu drag până în prezent, daca nu așa de des, cel putin cu același interes.

Episodul VI

ÎNTOARCEREA BLOGGERULUI

Un deceniu mai târziu (nici nu mă simt bătrân, nuu!), revin în Forță. Cu “f” mare, ca să duc tema stilistică a articolului mai departe. Nu că aș avea mai multe de spus acum că-s ceva mai bătrân, dimpotrivă chiar.

O fac totuși, în ciuda tuturor motivelor contra, plin de entuziasm. O fac pentru adevăr, pentru dreptul la liberă exprimare și pentru a încuraja gândurile lipsite de prejudecăți. Dacă neglijez vreodată unul din principiile astea, vă rog politicos să-mi reamintiți ce-am zis. Că-s și eu om ca oricare altul și-s predispus la a greși.

În fine, ăsta e începutul noii mei povestiri. Una care o să se întindă pe numeroase articole cu teme variate și care, sper eu, o să genereze niște discuții interesante. Și cu puțin noroc, distractive.

P.S. Dacă nu v-ați prins care era tema stilistică de care vorbeam, uitați-vă neapărat la Star Wars. În ordinea cronologică a filmelor, nu a poveștii!

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.